vineri, 21 mai 2010

Introducere

Feminism


Feminismul este o doctrină teoretică şi de acţiune care revendică lupta împotriva inegalităţii de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea şi extinderea rolului şi drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi.


Cuprins

Istoric şi organizare

Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică; în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o Vindication of the Rights of Woman (1792). Mai târziu, saint-simonieni, fourierişti, socialişti sau mişcări cooperatiste aveau să reia aceste principii, structurându-le doar într-un soi de codicile de gen la textele lor doctrinare (Flora Tristan, Pauline Roland etc.). Teoretic, ideile sunt precizate, însă evoluţia militantistă a mişcării este una anevoioasă şi complicată.

Organizarea concretă şi afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mişcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în Statele Unite şi în Anglia care-şi propune denunţarea formelor de sclavie socială şi obţinerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota este statuat în 1918 în Anglia, şi în 1920 în Statele Unite; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ş.a.m.d.


"Al doilea sex"

Le Deuxième sexe

Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică şi tipologică a condiţiilor sociale şi psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă, provoacă încă de la apariţie un interes imens şi este considerată până astăzi textul fondator al feminismului contemporan.

Subliniind minoratul la care structurile patriarhale au condamnat femeia, Simone de Beauvoir analizează deopotrivă tipologiile malformate rezultate din complicitatea implicită cu modelul tutelar: "tânăra fată", "mama", "narcisista", "prostituata", îndrăgostita", "femeia mistică" etc. Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice şi mai ambiţioase ale cărţii: autoarea evită capcana unei simple poziţionări trans-sociale revendicative şi diferenţialiste a femeii, vizând în permanenţă o emancipare transcendentă a sa, căutarea libertăţii proprii, a unei construcţii autonome de sine întemeiată pe libertatea umană. "Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext", ele "fac inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul", subliniază ea în finalul cărţii, pentru a distinge adevărata miză transcendentă a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului.

Feminismul contemporan

Diverse mişcări şi denominaţii feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic şi civic-instituţional, latura activ-militantă a doctrinei. În România, studiile Mihaelei Miroiu si ale Laurei Grunberg sunt printre primele încercări de a prezenta publicului ideile şi problematica feminismului. O reprezentată cunoscută a mișcării feministe, din Germania este Alice Schwarzer.




Bibliografie : www.wikipedia.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu